Managerii pentru care am recrutat mi-au spus ca le-ar usura foarte mult munca si ca ar economisi destul de mult timp daca ar avea sansa sa VADA rapid cine sunt candidatii din lista scurta pentru un anumit rol. 

In plus, am realizat de-a lungul timpului ca, procesul de recrutare pe care am fost initial obligat sa-l urmez, nu facea decat sa standardizeze candidatii, sa-i “anonimizeze”, asa cum imi spunea o profesionista in Resurse Umane din Elvetia cu care am discutat zilele trecute.

"Anonimizarea" se produce datorita mai multor factori pe care recrutorul le solicita candidatilor, facandu-i astfel sa se alinieze unui tipar. Asta le va face doar recrutorilor munca mai usoara, dar vor pierde din unicitatea  candidatului, aspect care poate face diferenta atunci cand vine vorba de potrivire cu cultura companiei. 

Am avut sansa sa lucrez cu consultanti HR care nu s-au pierdut in lumea proceselor scrise in carti si care s-au folosit de principiul “look beyond the CV”, adica nu s-au blocat in formatarea Word a unui CV sau in gramatica pe care un programel de selectie o vedea ca fiind necesara pentru ca sa-si de-a acordul ca un candidat sa treaca mai departe in procesul de selectie.

De obicei, candidatilor li se cere sa aiba un CV creat dupa un anumit tipar. Ei trebuie sa foloseasca ceea ce se cheama “powerful verbs” (adica verbe puternice) pentru a prezenta ceea ce au realizat. Nu trebuie sa prezinte mai mult de 3 (trei) realizari in fiecare dintre rolurile prin care a trecut si daca se poate, sa adauge si ceva cifre care sa sustina toate cele prezentate anterior. 

Ti-a cerut vreodata cineva sa adaugi in CV care sunt principiile si valorile tale personale? Te-a intreabat vreodata cineva la interviu: “Bai, tu cine esti? Tu, omul? Tu, resursa umana?”

Pentru ca ne dorim sa avem un job care sa ne ajute sa ne indeplinim un vis personal sau care sa ne ofere sansa sa ne intretinem familia, ne conformam in tacere cerintelor angajatorului / recrutorului, ascunzandu-ne in marea multime de candidati ANONIMI si care raspund aproximativ la fel la aceeleasi intrebari.

Cati oare nu am trecut prin nenumaratele furci caudine ale procesului de recrutare, bocind la sfarsit in perna pentru ca nu am fost selectati sau pentru ca nu am primit nici macar un raspuns de la recrutor?

Banuiesc ca destul de multi (incluzandu-ma si pe mine), pentru ca intr-un astfel de proces de recrutare in care te lupti cu alti anonimi ca si tine, diferenta o va face o fraza, o exprimare gramaticala sau cel care ti-a ajustat CV-ul fara macar sa inteleaga cine esti.

Formatul Video CV pe care il promovam nu face decat sa te scoata din multime, sa anuleze anonimitatea in care cu totii avem tendinta sa ne pierdem. 

Va fi vizibil in profilul tau LinkedIn, va fi un prim aspect pe care cei care vor sa vada cine esti il vor descoperi (vezi Video CV-ul meu accesand link-ul de mai jos).

Este normal ca procesul de recrutare sa fie si el adaptat pentru a face loc Video CV-ului, dar asta este un subiect pe care o sa-l abordez intr-un alt articol.

Iti recomand pana atunci sa te gandesti la un raspuns la urmatoarea intrebare: